Salutare tuturor, ma numesc Cosmin Andrei Palade si cu bunavointa maestrului Alin am sa desfasor o categorie de articole aici pe WTF Alin. Va fi vorba in mare parte de intelegere. O sectiune pur filosofica (nu in sensul ca as fi eu filosof acreditat) ci in sensul ca va aborda esenta termenului de filosofie. (Pentru cine nu stie filosofia provine din filos si sofia, adica iubirea de cunoastere) Astfel preocuparea de baza sunt conceptele pe baza carora diversi indivizi dezvolta teori.

Daca ar fi sa facem un mic istoric, in grecia antica de filosofie se ocupau numai nobilii, asta in masura in care plebea asigura toate necesitatile traiului, bogati aveau timp sa cerceteze partea metafizica a existentei. Cum traim intr-o lume moderna in care categoriile sociale au alte criterii de diferentiere, ramane ca individul doar sa vrea, sa detin impulsul acela de filosofare. [detalii gasiti aici]

Fara alte plusuri sau minusuri sa trecem la treaba primul concept pe care il vom trata va fi chiar notiunea de concept:

Conceptul

I. Auto-definirea

Fiind primul articol propriu-zis m-am gandit ca ar fi normal sa tratam chiar desemnarea de "concept" Una dintre cele mai interesante caracteristici ale cuvintelor e cea de auto-definire. Autodefinirea unui cuvant constiruie propretatea acestuia de a clarifica exigente in ceea ce priveste celelalte cuvinte. Inainte de toate conceptele sunt cuvinte. Iar definirea, ordonarea, elaborarea unor paradigme se realizeaza pe baza de cuvinte.

II. Terminologie

Astfel, in acest post vom incerca sa clarificam conceptul de "concept" Ce este de fapt un concept? Dicționar de neologisme - 1986 ne spune: Notiune, idee generală. Daca cercetam Dicționarul explicativ al limbii române - 1998 gasim urmatoarea definitie: Idee generală care reflectă just realitatea
Marele dicționar de neologisme 2000 considera ca desemnarea de concept este: o idee, notiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realitătii.
In Noul dicționar explicativ al limbii române - 2002 conceptul este o idee generală despre o clasă de obiecte sau de fenomene din realitatea înconjurătoare, o notiune

III. Unitatea de baza a intelegerii

Intrucat pasting-ul nu presupune deprinderi foarte avansate, acum vom trece pe intelegere. Sa recapitulam:
in 1986 era vorba de o notiune generala, in 1998 se considera idee generala care reflecata just realitatea, in 2000 devine notiunea care intruchipeaza abstractizarea ultima si este adougata is asocierea cu ideea iar 2002 se revine la notiunea generala insa se particularizeaza cu anumite clase de elemente.
Definitia din 1986 desi reprezinta cea mai "saracacioasa" interpretare, surprinde nivelul de baza al ideii de concept. "Universal cunoscut" Astfel potrivit Dictionarului de neologisme, orice cuvant care isi insuseste calitatea de concept, ar trebui sa se statueze la nivelul cunoasterii comune. Asta este valabil pentru marea majoritate a conceptelor: omul, Dumnezeu, frica, iubirea, puterea etc. Totusi definitia cade daca vorbim de concepte specializate, in virtutea abordarii celui de-al doilea sens (concept= macheta schita, de asemenea legitimat de cateva dictionare precizate mai sus dar mi-e lene sa scriu) in conditiile in care in stiinta exista concepte specializate (derivate din ideea de concept = macheta, conceptul ca mediu de expunere a unei stiinte) atunci aceste concepte specializate nu sunt accesibile la nivelul limbajului comun, in consecinta definitia din 1986 este nevalida. Definitia din 1998 mentine ideea de general insa adauga si reflectarea justa. Definitia asta cade din start in conditiile in care pot exista si concepte eronate, haotice, neadevarate, desi valide. Prin urmare nu toate conceptele sunt juste, iar reflectarea justa a realitatii nu e conditie universal valabila, chiar necesara in cadrul termenului de concept. Definitia din 2000 este una dintre cele pe care le consider partial valide, zic partial pentru ca intradevar conceptul este maximul abstractizarii in perceptia mintii umane, insa a permite sinonimia dintre concept si idee? Consider o corelatie injusta intrucat ideea e esenta pura a creativitatii intrinseci eminamente umane iar conceptul este atat esenta cat si forma, conceptul este ideea in sine cat si mijloacele de interactiune, respectiv aplicabilitate fata de ideea in cauza. (vom problematiza asupra ideii in alt post) Definitia din 2002 mi se pare cea mai "reusita" deoarece nu numai ca preia conceptul primar din 1986 dar il si corecteaza invocand particularizarea anumitor clase. Astfel este inlaturat principiul universalitatii si ni se prezinta o generalitate particulara in masura in care se vizeaza anumite categorii.

IV. Acceptiuni in cadrul teoriei personale


Conceptul este unitatea intelectuala avansata de problematizare. Unitatea intelectuala de baza fiind ideea. Astfel dupa cum am precizat si mai sus ideea este inclusa in concept, conceptul imbraca ideea, astfel incat pot exista mai multe idei in cadrul unui concept. Exemplu: In cadrul conceptului de Dumnezeu gasim ideeile de teorie ontologica, natura axilogica, liber arbitru etc. Conditiile de ambiguitate apar cand unele idei devin concepte. Dupa cum am exemplificat, in cazul A in cadrul conceptului C10 exista ideea I10, iar in cazul B, idea I10 in sine a devenit concept fiind sustinuta de Ideea I9. Urmand exemplul de mai sus, in cadrul conceptului de Dumnezeu exista ideea de liber arbitru, Insa liberul arbitru in calitate de concept in sine e subordonat ideii de libertate, iar libertatea in calitate de concept e subordonata ideii de om, daca ar fi sa continuam omul poate fi subordonat in calitate de concept fie ideii de neant fie ideii de Dumnezeu, daca am alege varianta a doua am intra intrun ciclu conceptual complet. Dupa cum am mai spus conceptele sunt subordonate cel putin unei idei si cel mult unei infinitati de idei.

Daca ideea e un produs al intelectului uman atunci, pe cale de consecinta, conceptul este un produs secundar al intelectului uman. Spun "itelect" si nu "creier" in masura in care nu numai intelectul uman e capabil de a formula idei. De asemenea intelectul divin poate formula idei, chiar omul este o idee a intelectului divin, (pusa in practica, aici nu ma refer la punctul de vedere a lui Platon asupra Ideilor) iar divinitatea, consider asemenea lui Spinoza, ca isi este idee in sine pentru sine (vom detaila la conceptul de Dumnezeu)

V. De la ontologic la pedagogic

Intrucat am clarificat exigentele existentei unui concept sa privim putin si la utilitatea acestuia. Conceptul este formulat ca o clarificare (prin detailere) a ideii. Drept urmare conceptele pot fi extrem de utile in instruire. Conceptul este ca un traducator iar ideea o celebritate venita din strainatate. Conceptul descifreaza codul ideii si il recodifica in functie de normele de perceptie a interlocurotilor. Astfel eu nu voi face nimic altceva decat sa transform idei neintelese sau partial neintelese in idei inteligibile. Datorita naturii sale conceptul a devenit baza de intelegere metafizica a firii umane, atomul intelegerii umane.

Cu cele de mai sus sper ca s-a conturat cat de cat mediul in care voi aborda conceptele, de asenemenea sper ca v-a delectat expunerea asupra conceptului.

Pentru requesturi asupra ce concepte sa tratez [click aici]