ÎNCREDERE s.f. Actiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta.  Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinta orice secret, orice misiune.  V. încrede.


Dincolo de explicatii, de certuri, de cuvinte fara sens, exista ceva ce ramane stabil pana la un anumit punct...Increderea. Cum poti definii increderea cand nu o ai?

Cand totul se comprima la un anumit stadiu atunci dispare si increderea. De multe ori afli lucruri pe care pana acum le credeai uitate. Increderea pierduta nu se recastiga, si atunci ce ramane de facut ? Poti continua in nesiguranta pana la un anumit punct, dupa asta rezultatul e inevitabil si cunoscut.

Motivele pentru asta sunt infinite, dar de multe ori sunt rezultatul lipsei de comunicare, gandirii absurde si modul absurd de a ramane blocat in situatii independente de gandirea personala.
Singurul lucru care ramane la fel sunt subiectele si temerile personale, peste asta nu poti trece.


Am simtit pe pielea mea ce inseamna increderea, si pierderea ei...