Seara ma indreptam spre tine cu aceeasi pasi repezi, doar sa te vad, sa te aud, sa-mi aud numele rostit de tine...
  Si te vad in fata ochilor, acelasi zambet complice  spre ceea ce va urma, numele meu rostit de tine are alta tonalitate, ochii tai au aceesi senzualitate care ma da gata de fiecare data. Inca ma intriga fiecare parte a corpului tau, fundul acela care sta ascuns in blugi, sanii aceea tari, buzele tale.... I JUST WANNA SEX YOU UP...GIRL !

Dar ceva nu era bine, privirea ta nu mai era aceeasi, gesturile nu mai erau la fel, ceva sa intamplat. Plimbarea in parc luase alta turnura, te uiti in ochii mei si imi spui ca stii de Ea. Cum ai vazut mesajele in telefon si cum ai ramas socata, cum in lista de apeluri apare Ea de zeci de ori. Ma asez pe banca, aceeasi ca si data trecuta, te iau de mana, inca ma lasi si iti spun ca nu e nimic serios.... Cu ochii in lacrimi si cu vocea tremurand ma intrebi cu ce ai gresit, iti raspund ca nu ai gresit cu nimic, ma intrebi daca ai insemnat ceva pentru mine tot acest timp, iti raspund ca ai fost totul, tot ce a insemnat o femeie pentru mine si inca e la fel. Deja era evident ca nu mai avea rost sa te mint...

Te asezi langa mine iti lasi capul pe umarul meu si imi spui ca am fost tot ce era mai bun in viata ta,cum fiecare dimineata in bratele mele insemna un moment special in viata ta, cum fiecare  zii langa mine insemna un nou inceput si cum fiecare cearta insemna sfarsitul. Te privesc uimit de ce aud, era pentru prima data cand te afisai cu adevarata fata, fara acel orgoliu prin care imi ascunzi ce simti. Iti spun ca Ea reprezinta ce este mai bun pentru mine, acel ceva ce cauti o viata intreaga si ca intre noi a intervenit o ruptura definitiva. Ma privesti cu ochii in lacrimi si imi spui " te iubesc " ca prima data dar pentru ultima data.

Lacrimile tale au incetat, usor ne indreptam spre casa. In drum imi spui ca ma vrei pentru ultima data data, si ca vrei sa fiu acelasi eu fara sa fiu umbrit de situatie sa te iubesc ca si cum azi ne-am fi cunoscut. Cum fiecare secunda ar fi doar pentru tine. Iti spun ca nimic nu sa schimbat cel putin nu inca.... Ajungem in fata scari deja am un deja-vu, acelasi in ultimele 11 luni, tu deschizi usa eu in urma ta, saruturile din lift, bluza aruncata pe hol, pantalonii aruncati pe jos, doar tu si eu in patul tau....

Un sir de saruturi nebune, mangaieri subtile si apoi tu intinsa pe pat in asteptarea mea. Camasa zboara pe jos, urmata de pantaloni si ma opresc.... Ma opresc pentru a te admira, de data asta nu ma mai grabesc,  nu mai exista apeluri pe telefon, parintii tai, certuri etc.Esti doar tu si eu ca niciodata, te sarut usor pe gat apoi cobor spre sani un geamat apare, ma privesti plina de dorinta, incep usor, incet, nu mai exista intreruperi sau graba, esti doar tu... ma cuprinzi cu mainile si imi spui ca nu vrei sa mai plec, ca vrei sa raman al tau mereu, iti raspund ca voi mereu langa tine chiar daca  nu la fel de aproape, gemetele se intensifica si atmosfera se schimba, ne lasam prada pasiunii, incet esti aproape de final, unghiile tale lasa urme pe spatele meu, simt ca nu ma mai pot controla si ca finalul se apropie. In cateva momente ne apropiem de final, mainile tale imi mangaie posteriorul, ma tragi de par si imi spui ca ma iubesti. Finalul este exploziv de-a dreptul...ramanem amandoi incatusati in valtoarea finalului.Pasionala imi mangai fata si ma iei in brate langa tine, mainile tale imi mangaie parul ritmic, ma privesti si imi spui multumesc pentru clipe de neuitat.

Adorm in bratele tale, extenuat de situatie nu inainte sa aud soptit in ureche '' te iubesc fraiere, mereu te-am iubit, chiar daca nu ti-am aratat mereu ce simt.... " Afara ploua incet deschid ochii si patul e gol, pentru prima data e gol. Ma dau jos din pat si ma indrept spre zgomotul care m-a trezit din somn, erai tu in camasa mea care iti vine atat de bine, faceai cafeaua. Intorci privirea si imi spui buna dimineata zambind si ma asez pe scaun, cafeaua are o aroma atat de intensa. Te asezi in bratele mele ca de obicei insa de data asta pare altfel.
Incepem sa vorbim si iti explic diverse lucuri, privesti atenta fiecare cuvant si imi spui ca intelegi situatia si ca asa a fost sa fie. Mereu ai fost barbatul altei femei razand continui sa imi spui ca asa ne-am cunoscut noi doi, o ironie a sortii. ma imbrac grabit si ma indrept spre usa gata de plecare. In pragul usii ma saruti si imi spui adio, iti raspund ca voi fii langa tine si ca nu adio e cuvantul potrivit.Ma saruti si imi spui te iubesc pentru ultima data apoi plec. De la geam imi faci cu mana, ma indrept aproape pierdut spre casa....

Taci cand te priveste si ochii spun totul

Asculta cand degetele ei trec prin parul tau

Taci cand mana ei o intalneste pe a ta

Asculta cand capul ei sta pe umarul tau

Taci cand  gesturile ei se refera la tine

Asculta cand e langa tine si doarme

Taci cand momentele de neuitat apar

Asculta cum fiecare cuvant pare o poveste

Taci cand are nevoie cel mai mult de tine

Asculta cand totul pare pierdut

Taci cand totul se rezuma la ea

Asculta fiecare privire ca si cum ar fi prima

Nu am incetat sa te ascult, nici macar pentru o secunda

Cu toti am trecut prin asa ceva la un moment dat, intr-o anume situatie, intr-un anumit caz, loc, durata, personaj. Motivele sunt de la cele mai mici la cele mai evidente. Singurul lucru clar e ca nimeni nu se intelege cu “ tine “


Oricare ar fi motivul se pare ca al tau e cel mai clar,  chiar si in timp ce sustii o idee ( desi pare ca sustii ideea ) te certi cu respectivii.

Nu despre asta e vorba, ci despre ceva ce am experimentat de curand...

O cearta serioasa cu “ EA “, dar ca sa intelegeti mai bine ce insemnau certurile noastre o sa va dau niste exemple.

Certurile erau mai mult o “ joaca “, practic prin o cearta ne-am si cunoscut mai bine. Niciodata nu depaseam anumite praguri si desi ne certam ne cunosteam limitele, eu cel putin pe ale ei. Nu folosea cuvinte care sa “ doara “ si desi pare absurd mai mult ma asculta decat sa se certe cu mine. Si in mod clar fiecare se ducea la culcare fara nervi. Nici o cearta nu dura mai mult de o zii.

De data nu a fost cazul...

De data asta tipam unul la altul chiar daca nu eram fata in fata, simteam fiecare cuvant de parca ar fi fost langa mine, langa urechea mea. Ochii citeau ce nu puteam auzi direct dar in mintea mea fiecare cuvant se asterne pe o coala de hartie gata sa-mi fie pusa in fata. Parca ii vedeam felul de-a gesticula desi era departe de mine. Un nod in gat isi face simtita prezenta, nervii imi inunda mintea si brusc...

Cuvintele “ imi ies” prin degete si spun ce nu pot spune cu gura... si tot cuvinte goale raman. Cuvintele alea ma alunga de langa ea, parca fiecare cuvant rostit insemna un pas departe de ea. Toata aceasta tirada  ma adus intr-un punct necunoscut pana acum. Cand totul nu mai e ca inainte, cand limitele dispar si tot ce scoti pe gura sunt tampenii. Motivele nu sunt importante, ci depinde de cat esti in stare sa asculti, e greu sa faci asa ceva, cel putin pe moment. Totul pare ca este impotriva ta ca totul e gandit in asa fel incat tu sa pari vinovat.

Explicatii exista doar ca eram prea surd sa le si ascult si prea nervos sa le dau valoare. EA imi tot spune ceva, eu tot ca mine vreau sa iasa. E ciudat cat te chinui sa iti sustii punctul de vedere, ca apoi sa vezi cat gresesti. Si poate nu gresesti dar abordarea si continuarea discutiei in cauza e total nepotrivita...

Noaptea toata cearta reapare, incercam sa vad daca am omis un detaliu, daca poate nu am fost atent la ce a spus si uite asa era deja ora 6 dimineata si eu nu am inchis un ochi. A doua zi la fel, cearta a continuat cu aceeasi “ pasiune “ si totul parea ca a intrat pe alt fagas. Pentru prima data am avut certitudinea ca am pierdut ceva, cel mai important lucru de pana acum. Dupa incheierea discutiei, totul parea blocat pe un singur gand... ca am pierdut-o. Pana acum nu sa intamplat sa ne indepartam unul de altul, e cel mai urat gand posibil. Au fost cele mai urate doua zile de pana acum...

Acum stiu de ce nu mi-sa mai intamplat pana acum, pentru ca nimeni, niciuna nu a fost/este/va fi ca EA. Pana acum nu am fost atat de pus la punct, am fost ca un copil fara maniere, rasfatat si razgaiat. A fost ca o palma morala de la cine nu te astepti, cel putin a fost de la cineva la care tin . Cea mai buna parte a fost cand totul a revenit la normal, am discutat cu calm de data asta si brusc “ problema “ avea alta fata, alta rezolvare. Chiar mai simpla decat ma asteptam. Totul era ca inainte ba chiar cred ca mai bine, pana acum nu am avut “ nevoia “ acerba de-a o lua in brate si sa ii spun cat o iubesc. Ciudat e, ca e prima data cand se intampla asa ceva, singurul regret personal e ca nu era langa mine si totusi cred ca un telefon nu ar egaliza “ reactia “ mea de atunci.



Sfarsit...